Autor:
VIRGIL PANĂ
Muzeul Judeţean Mureş
Cuvinte cheie: Societatea Naţiunilor, minorităţi etnice, protecţia minorităţilor etnice, Conferinţa de Pace, convulsii interetnice
Mots clef: la Société des Nations, minorités ethniques, protection des minorités ethniques, la Conférence de la Paix, convulsions ethniques
Pentru a preveni potenţialele convulsii interetnice, Marile Puteri Aliate şi Asociate au făcut dependentă recunoaşterea suveranităţii noilor state apărute după primul război mondial de condiţia ca acestea să se oblige printr-un tratat special, pus sub supravegherea Societăţii Naţiunilor, că vor respecta dreptul de existenţă şi dezvoltare a minorităţilor etnice cuprinse între graniţele lor. Stipulaţiile în favoarea minorităţilor etnice incluse în tratatele de pace sau în acordurile speciale trebuie considerate, după părerea unor autori, drept unul dintre rezultatele cele mai fericite ale Conferinţei de Pace. Printre statele care trebuiau să se supună unor asemenea obligaţii internaţionale se găseau, în primul rând, cele noi sau cele care îşi măriseră considerabil teritoriul precum Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, România şi Grecia, cât şi o parte dintre fostele adversare ale Antantei: Austria, Bulgaria, Ungaria şi Turcia. Cu toate că protecţia minorităţilor etnice cădea sub jurisdicţia Societăţii Naţiunilor, totuşi, reglementarea ei juridică nu s-a făcut prin statutul acestui organism internaţional, ci prin amintitele tratate speciale.
Scopul acestui articol privind necesitatea, geneza şi consecinţele celui de-al doilea instrument juridic, care a constituit, de fapt, statutul internaţional al minorităţilor etnice din România, între cele două războaie mondiale, actul care a stat la baza monitorizării ţării noastre de către Societatea Naţiunilor, este de a arăta că invocarea Hotărârii de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, ca obligaţie constituţională pentru reglementarea regimului juridic al minorităţilor etnice, de la Unire şi până azi, nu are nici un temei juridic.
Quelques considérations sur l’activité de la Roumanie
à la Société des Nations en ce qui concerne la protection des minorités ethniques
Résumé
Pour éviter les potentielles crises nationales et internationales, les Puissances Alliées et Associées ont subordonné la reconnaissance de la souveraineté des nouveaux Etats émergeants après la première guerre mondiale, d`un traité spéciale, mis sous la supervision de la Société des Nations, parmi lequel on respectera le droit d’existence et le développement des minorités ethniques d`entre leurs frontières. Les stipulations en faveur des minorités incluses dans les traités de paix ou dans des accords spéciaux doit être considéré, de l’avis de certains auteurs, comme l`un des résultats les plus heureux de la Conférence de la Paix. Parmi les États qui avaient à se soumettre à ces obligations internationales ont été, tout d’abord, les nouveaux États, ou ceux qui ont considérablement augmenté leurs territoires, tout particuliers tels que la Pologne, Tchécoslovaquie, Yougoslavie, Roumanie et Grèce, ainsi que par un certain nombre d’anciens opposants de la Triple Entente: Autriche, Bulgarie, Hongrie et Turquie. Dans cette étude, l’auteur présente certains aspects relatifs à la nécessité, la genèse et les conséquences du Traité pour la protection des minorités nationales, signé aussi par l’État roumain, qui était, en fait, le statut juridique international des minorités ethniques de la Roumanie pendant l’époque d’entre les deux guerres mondiales.