INTERACŢIUNEA COMUNITĂŢILOR NEOLITICULUI TIMPURIU CU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. AŞEZĂRILE STARČEVO-CRIŞ DE LA ŞOIMUŞ (JUD. HUNEDOARA) (I)

Autor:

IOAN ALEXANDRU BĂRBAT

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva

 

Cuvinte cheie: sud-vestul Transilvaniei, cercetare arheologică preventivă, arheologia mediului înconjurător, neolitic timpuriu

Keywords: south-western Transylvania, preventive archaeological research, landscape archaeology, Early Neolithic

Lucrările la infrastructura Coridorului IV Pan-European (Autostrada A1 Deva – Orăştie), demarate şi pe teritoriul judeţului Hunedoara în cursul anului 2011, au oferit oportunitatea identificării în teren a unui număr important de situri, dintre care unele, prin caracteristicile structurilor arheologice şi ale artefactelor descoperite, au schimbat semnificativ imaginea evoluţiei comunităţilor umane în sud-vestul Transilvaniei de-a lungul timpului.

În partea de vest a autostrăzii A1, în dreptul localităţilor Şoimuş şi Bălata, au fost cercetate două situri însemnate prin suprafaţă şi complexitatea descoperirilor, denumite convenţional astfel: Şoimuş 1 – Zona A, B şi Şoimuş 2, unde au fost identificate complexe şi materiale arheologice aparţinând neoliticului timpuriu, respectiv comunităţilor Starčevo-Criş.

În studiul de faţă, ne propunem prezentarea unor aspecte privind habitatul populaţiilor complexului cultural Starčevo-Criş de la Şoimuş, la „contactul” dintre sudul Munţilor Apuseni şi nordul Munţilor Poiana Ruscă. Demersul nostru, într-o primă etapă, include prezentarea istoricului cercetărilor şi a toponimiei, dar şi a problemelor legate de geografia şi geologia zonei, acestea din urmă fiind determinante în evoluţia comunităţilor preistorice din zona Deva – Şoimuş.