Autor:
CONSTANTIN MĂNESCU
Parohia Horezu II-Urşani, judeţul Vâlcea
Cuvinte cheie: Stoeneşti, Vâlcea, Jgheaburi, schit, legendă, toponime, tradiţie, Negru Vodă, Matei Basarab, ieromonah, episcop
Keywords: Stoeneşti, Vâlcea, Jgheaburi, hermitage, legend, toponyms, tradition, Negru Vodă, Matthew Basarab, hieromonk, bishop
Localitatea Stoeneşti este aşezată în partea central-nordică a judeţului Vâlcea, la 24 kilometri de reşedinţa judeţului, pe drumul naţional nr. 67 Râmnicu-Vâlcea–Târgu Jiu. Din punct de vedere geografic, se află aşezată la poalele munţilor Căpăţâna, ocupând o parte din regiunea muscelelor subcarpatice vâlcene, între Topolog şi Bistriţa Vâlcei.
În aceste locuri, ferite şi retrase din calea năvălitorilor, s-au retras din cele mai vechi timpuri sihaştri, preoţi şi chiar domnitori ai Ţării Româneşti, care au zidit schituri şi biserici în care s-au rugat lui Dumnezeu. Unele din acestea, fiind construite din lemn, au dispărut, dar pe locul lor s-au ridicat altele din zid de cărămidă şi piatră, care dăinuiesc până în zilele noastre, ca o dovadă a continuităţii şi a spiritualităţii româneşti pe aceste meleaguri. Dintre acestea face parte şi schitul Jgheaburi, precum şi toponimele legate de istoria sa, care fac trimitere la Basarab I Întemeietorul (1310-1352), pe care legendele l-au numit Negru-Vodă. Legendele transmit tradiţii vechi, care nu au fost consemnate în scris decât foarte târziu, în decursul timpului. De aceea, în lipsa documentelor scrise, în care apar diferite toponime, acestea vin să confirme o stare de lucruri deja existentă. După cum arată pisania bisericii, în istoria schitului Jgheaburi există trei momente principale: anul 1310, când a fost construită vechea bisericuţă de lemn; anul 1640, când logofătul Matei ridică, în vremea domniei lui Matei Basarab, un alt sfânt lăcaş, şi anul 1827, când doi preoţi de mir au zidit actuala biserică şi un ieromonah i-a dăruit o moşie. Biserica a fost sfinţită de episcopul Neofit al Râmnicului.
Toponime ca Jghiabul, Izvorul Frumos, La chilii, Vatra mănăstirii, Suseni, Gruieri, La metoc, În Ţigănie, existente la ora actuală pe teritoriul localităţii Stoeneşti, atestă existenţa unei organizări a vieţii bisericeşti aici, prin schituri şi biserici de mir, unele dispărute, dar care au jucat un rol important în spiritualitatea românească de la poalele munţilor Carpaţi. Totodată, acestea au construit focare sau centre de cultură pentru mireni, primind ştiinţa de carte şi slujitori luminaţi, de la marile mănăstiri din vecinătate, Bistriţa şi Arnota.
The History of the Village of Stoeneşti, Vâlcea County Reflected in Toponyms
Abstract
The Stoeneşti locality is situated in the north-central part of Vâlcea county, 24 kilometers from the county seat, on the national road no. 67 Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu. Geographically, it is located at the foothills of Căpăţâna, occupying a part of the sub-carpathian Vâlcea region, between Topolog and Bistriţa.
In these places, safe and drawn from the path of invaders, withdrew from ancient times hermits, priests and even Wallachian rulers, which have built convents and churches in which they prayed to God. Some of them, being made of wood, have disappeared, but in their place were raised others in brick and stone wall, that last to this day, as a proof of continuity and Romanian spirituality in this region.
They include the Jgheaburi (Gutters) hermitage, as well as toponyms related to its history, which refer to Basarab I the Founder (1310-1352), called by the legends the Black Prince. Legends transmit ancient traditions that were not recorded in writing until very late in the course of time. Therefore, in the absence of written documents, in which there appear different toponyms, these come to confirm a state of matter already existent. As the church inscription shows, in the history of the Jgheaburi hermitage there are three main points: the year 1310, when the old church was built of wood; 1640, when the scribe Matthew raises, during the rule of Matthew Basarab, another holy shrine, and 1827, when two parish priests built the present church and a hieromonk donated an estate for it. The church was consecrated by Bishop Neophytos of Ramnic.
Toponymes like: Jghiabul, Izvorul Frumos, La chilii, Vatra mânăstirii, Suseni, Gruieri, La metoc, În Ţigănie, currently existing in the locality Stoeneşti, prove the existence of an organized church life here, by convents and parish churches, some missing, but which have played an important role in Romanian spirituality at the foot of the Carpathian Mountains. They also built outbreaks or cultural centers for lay people, receiving literacy and enlightened servants of the great monasteries in the neighborhood, Bistriţa and Arnota.