Autori:
IOSIF VASILE FERENCZ
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
ALEXANDRU HEGYI
Asociaţia ArheoVest, Timişoara
Cuvinte cheie: cetate, Dacia, Ardeu, Munţii Apuseni, metode moderne
Keywords: fortress, Dacia, Ardeu, Apuseni Mountains, modern methods
An archaeological site which is more and more visible in the scientific literature at the beginning of this millennium is known as Ardeu – Cetăţuie. It is placed in south-western Transylvania, North of the Mureş Valley, in the Apuseni Mountains, in a small village named Ardeu. The investigations on this site were started at the end of the 19th century, but the most extensive researches were done in the last decade. The interest of the research team focused on the top of the hill where the Dacian fortress was identified, but also at the bottom, in the ancient settlement.
During the time, several topographic surveys were done, but in this paper we try to analyze some observations on the topographic survey made in the year 2013 by Alexandru Hegyi and Cristian Floca.
Unele aspecte ale locuirii antice la Ardeu din perspectiva unor metode moderne de cercetare
Rezumat
1. Situl arheologic Ardeu: descriere şi amplasament
Satul Ardeu este o mică localitate de munte, situată în sud-vestul Transilvaniei, în Munţii Metaliferi. Din punct de vedere administrativ, aparţine comunei Balşa, în judeţul Hunedoara, comună situată în partea de nord-est a judeţului.
Pe dealul Cetăţuie, format din calcare jurasice au fost identificate urme de locuire din mai multe epoci istorice, însă perioada din care s-au păstrat cele mai intense urme este cea a Regatului Dac.
2. Etape ale cercetării
După investigaţiile de mică amploare de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi de pe parcursul secolului XX, începând din anul 2001, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva a reluat cercetările arheologice la Ardeu. Interesul colectivului de cercetare s-a îndreptat, aşa cum era şi firesc şi spre înţelegerea reliefului reflectat în hărţi şi planuri topografice realizate cu diverse prilejuri. În acest sens, măsurătorile efectuate cu diverse prilejuri în zonă au fost completate cu altele noi, în anul 2004, 2009, 2010 şi 2013. În vara anului 2013 Alexandru Hegyi şi Cristian Floca, membri ai Asociaţiei ArheoVest Timişoara au întocmit un plan al sitului, surprinzând dealul Cetăţuie în stadiul respectiv al cercetărilor.
3. Studiul expunerii pantelor
Dependenţa comunităţilor umane faţă de lumina şi căldura solară nu mai trebuie să fie subliniată. Din acest punct de vedere planul în care este subliniată expunerea sau expoziţia pantelor dealului în raport cu punctele cardinale (Pl. I/1) ne oferă suportul tehnic pentru o serie de observaţii.
4. Studiul declivităţii pantelor
Un alt aspect care a putut să fie pus în valoare pornind de la rezultatele măsurătorilor topografice îl reprezintă declivitatea (înclinaţia pantelor). Planul pe care au fost reprezentate diferitele zone ale dealului Cetăţuie, utilizându-se culori diferite, în funcţie de gradul de înclinare este de asemenea sugestiv.
5. Concluzii
Aşa cum se poate observa, corelarea informaţiilor furnizate prin diverse metode de cercetare conduce în mod decisiv la înţelegerea unor aspecte diverse şi de multe ori particulare ale modului în care comunităţi umane din vechime au ales să trăiască într-un loc sau în altul. În ceea ce îi priveşte pe dacii care au construit fortificaţia pe culmea dealului Cetăţuie de la Ardeu, amănuntele scoase în evidenţă prin prelucrarea datelor rezultate din măsurătorile topografice permit formularea de ipoteze noi, în timp ce pentru altele sunt aduse argumente noi, permiţând „rafinarea” concluziilor. Pe aceste coordonate credem în acest stadiu al cercetărilor putem presupune două posibile căi de acces. Una dintre ele putea urca pe versantul nordic şi mai apoi pe cel vestic, fiind posibil a fi urmată cu piciorul şi/sau cu animale de povară. Cea de-a doua ar fi putut să urce pe versantul sudic şi să fi fost accesibilă şi pentru vehicule cu tracţiune animală. Însă dovada acestei a doua posibilităţi a fost alterată în mare măsură de exploatarea pietrei în carieră.
Motivaţia pentru care a fost aleasă poziţia unor clădiri poate, de asemenea să fie argumentată prin intermediul datelor furnizate de cercetarea noastră. Dacă poziţia spaţiului în care se desfăşurau activităţile meşteşugăreşti în cadrul atelierului credem că a fost aleasă în funcţie de direcţia din care lumina persistă cel mai mult în timpul zilei, pentru locuinţele obişnuite acest aspect pare că nu conta prea mult. În acest caz una sau mai multe deschizături pentru iluminat puteau să fie practicate pe oricare dintre pereţii locuinţelor, dacă ţinem cont şi de locul unde erau amplasate.
Poziţia cea mai favorizată şi din punctul de vedere al expunerii la lumina solară o are tot turnul-locuinţă. Locul privilegiat, în raport cu toate celelalte clădiri întăreşte presupunerea mai veche în legătură cu localizarea palatului, în cadrul ansamblului fortificaţiei.